duminică, 23 septembrie 2012




      1.Planuri si axe 

                      Pentru studierea unui os, in afara corpului, este necesara raportarea la pozitia lui din organism, respectiv pozitia anatomica.
                      Pozitia anatomica a corpului, este pozitia verticala, cu membrele superioare intinse in lungul corpului, cu palmele orientate inainte, membrele inferioare intinse in lungul corpului, talpile orientate inapoi (nu spre sol, ca in pozitia ortostatica).
                      Pozitia anatomica a osului depinde de elementele caracteristice ale osului respectiv precum si de anumite uri conventionale ale corpulu
                      Planurile conventionale ale corpului ( .5), asezat in pozitie anatomica, sunt:
      ·         Sagital : este vertical pe directie antero-posterioara, impartind corpul in doua jumatati simetrice- dreapta si stanga;
      ·          Frontal: este un vertical si perpendicular pe precedentul, impartind corpul in doua parti- anterioara si posterioara;
      ·          Transversal: este perpendicular pe primele doua, impartind corpul in doua parti- superioara si inferioara.
                                                                                                                                  ELEMENTELE DE ORIENTARE ALE OASELOR
      Tinand cont de aceste uri, se mai utilizeaza, pentru descrierea oaselor, o serie de termeni, cum sunt:
      ·         medial sau intern (mai aproape de ul medio-sagital);
      ·         lateral sau extern (mai indepartat de ul medio-sagital);
      ·         superior sau cranial (deasupra ului orizontal);
      ·         inferior sau caudal (sub ul orizontal);
      ·         anterior sau ventral (inaintea ului frontal);
      ·         posterior sau dorsal (indaratul ului frontal).
      La descrierea oaselor membrelor se mai utilizeaza si termenii:
      ·         proximal (mai aproape de radacina membrului);
      ·         distal (mai indepartat de radacina membrului);
      ·         radial si cubital, palmar (volar) si dorsal, la membrul superior;
      ·         tibial si fibular, tar si dorsal, la membrul inferior.
                      Pentru orientarea unui os nepereche sunt necesare doua elemente anatomice, pe care le punem in raport cu doua uri ale corpului, uri care care nu sunt insa opuse unul altuia.